6. ȘTIINȚA ȘI RĂZBOIUL SFÂRȘITULUI LUMII - Virgiliu Gheorghe
0 comentarii Publicat de Unknown la 13:46
Unii muncesc până la epuizare ca să poată supraviețui, și nu știu cum a mai trecut o zi, iar alții se aruncă cu disperare în tot felul de distracții, de parcă ar trăi ultimele zile ale vieții și ar vrea să uite cu totul de aceasta. Trecutul a dispărut sub bombardamentul știrilor care ne absoarbe întreaga atenție, ca și cum de acele informații ar depinde viața noastră. Viitorul a devenit un continuu prezent care ne surprinde permanent, somându-ne să trăim clipa. Ritmul este amețitor și epuizant, încât aproape nimeni nu mai are răgazul să se adune pentru a-și pune ordine în viață, pentru a-și împlinii un vis al copilăriei. Un sociolog german chiar observa că cea mai mare criză a lumii contemporane nu este cea a petrolului, ci a acelui interval de liniște și pace în care să fim singuri cu noi înșine sau cu cei pe care îi iubim, departe de vâltoarea mediatică a știrilor și a zgomotului cotidian, a grijilor și a lui „ce se mai întâmplă în lume”.
ȘMECHERAȘII sînt cei care reușesc, căci se dau după evenimente. Merg în sensul curentului cel mai puternic. În felul ăsta sînt întotdeauna cîștigători. Cîștigători sînt, e drept, dar nu există, nu sînt din moment ce nu se identifică decît după cum bate vîntul, ei doar împrumută niște forme; dar sînt informi. Unii dintre ei trăiesc cu atîta ușurință, încît nu au decît să se lase duși. Alunecă. Eu unul trebuie mereu să mă cațăr pe munți, pe care de altminteri nici nu mă cațăr. Fac parte din neamul ales al celor care trebuie să facă ceea ce e cu neputință; din păcate, sînt în acelși timp și unul dintre cei mai leneși din neamul meu: nu mă urnesc din loc, iar munții sînt din ce în ce mai înalți și mai amenințători. Dacă nu mă duc eu la el, o să vină muntele la mine. De pe acum simt cum se cutremură pământul, văd stîncile amenințătoare care or să se prăbușească peste mine și or să mă strivească. Știu, renunț la tot, nu renunț la mine. Invers trebuie făcut.
Manifest.
„Rămâneți în Dragostea Mea.”
(Isus)
Nu mă băgați în seamă, eu nu simt.
Contrar filosofiei lui Descartes,
degeaba cuget, facă nu presimt.
Între „a fi” și „eu” e un ecart.
Problemele existențiale-mi par
că mă evită din porunca lui Sofronie:
pentru că nu iubesc, dispar!
Însuși iubirea-mi pune linie.
Sau poate nu exist. De aceea
inexistarea mea e un „exist”
de parcă-aș fi în Odiseea
și-alerg prin viață fideist.
Eu nu exist în dragostea pentru înțelepciune.
Eu inexist. În Draogste. Dincolo de rațiune.
Mozart
(scrisoare către un necunoscut, probabil către Lorenzo da Ponte, care ședea pe atunci la Londra. Originalul e în limba italiană.)
2.Cartea cu SECRETE NOI de marketing, branding, vânzări - DRAGOȘ ALEXA
0 comentarii Publicat de Unknown la 12:46RUGĂCIUNEA OMULUI DE MARKETING
Ajută-mă, Doamne, să înțeleg și să citesc Consumatorul, pentru ca toți Clienții mei să fie mulțumiți de rezultatele soluțiilor pe care le voi propune.
Ajută-mă, Doamne, să întâlnesc, Clienți cu sufletul curat, care să aibă produse cinstite și care să-și dorească bunăstarea Consumatorului înaintea Profitului.
Ajută-mă să-i fac să înțeleagă, că menirea de a face bine, de a ajuta și a bucura oamenii este mai importantă decât bazaconiile și frustrările Diavolului.
Te rog, dă-mi puterea să fac înțeleasă lumea mea, să-i fac pe Clienți să înțeleagă cât de simplă și cinstită e viața.
Îți mulțumesc pentru tot ce am învățat în campaniile trecute, pentru tot ce am pătimit cu acei Clienți neștiutori și zgârciți sufletește, pentru toate ocaziile în care am putut să cunosc Puterea Ta de a făuri suflete.
Îți mulțumesc pentru Îndrumarea cu care m-ai călăuzit înspre această meserie, deopotrivă hulită și puternică, întru binefacerea Lumii, pentru simplul motiv că Brandingul este Darul Tău suprem spiritual.
Îți mulțumesc că atunci când ai scris „Și Domnul a creat Omul după chipul și asemănarea Sa”, esența a fost faptul că Omul a primit Darul Creației, pentru că și Omul are puterea de a zămisli, de a concepe și de a făuri lucruri formidabile.
Amin!
Iată-ma începând un nou blog.
Ideea lui mi-a venit în timp ce îl ascultam pe H.-R. Patapievici, la o conferință în Cluj-Napoca. Mă gândeam că ar fi interesant să postez din conținutul conferinței pe un blog pentru cei care nu au avut ocazia pe care eu am avut-o. Ajungând acasă cu cărțile semnate și dedicate m-am simțit un privilegiat. Am răsfoit Cerul văzut prin lentilă și am dat peste câteva rânduri pe care le-am subliniat în carte. Bum!! atunci m-am gândit ca ar fi și mai interesant să postez porțiuni de text din cărțile pe care le-am citit, cărți care nu toți au avut încă ocazia să le citească. Și așa m-am și apucat să copiez textul subliniat....și s-a născut blogul GÂNDURI ALESE DE PRIN CĂRȚI CULESE.
Astfel îmi satisfac două pasiuni: cititul și scrisul.
Sper să fie util și pentru alți iubitori de texte frumoase, care să inspire, să lumineze și să aducă bucurie.
Hai...la drum :)
